Mario Vargas Llosa - Baietii si alte povestiri

Mai mult Baietii, pentru ca "altele" povestiri sunt destul de... nu pe gustul meu. Povesti vii, cu personaje (sau persoane?) umane, copii care traiesc tot felul de intamplari la scoala. Stii? Llosa vorbeste despre orgoliul baiatului din clasa a doua, despre concursurile de inot, despre desene pe nisip; tu probabil ca ai vorbi despre scoala de la tara, departe si friguroasa, eu despre ata cu care ma jucam, in loc de papusa. Toti am avut copilarii frumoase, privite acum, la maturitate, toti am trait haiosenii si am suferit dupa tampenii...
Insa "Baietii" este o poveste frumoasa, cu un circuit surprinzator pentru cele cca 40 de pagini. Cinci baieti care sunt in primul an de scoala. Cinci prieteni uniti care iubesc fotbalul. Trec anii. Un accident. Patru baieti care se uita dupa fete. Unul care le injura. Trec anii. Patru baieti care bajbaie barbatia cu fruntile asudate. Unul care pretinde a fi teribil, neinfricat. Tot trec... Patru baieti care se casatoresc si au copii. Unul care umbla cu poponarii. Trec... Patru baieti si unul mort.
Mi-a placut "Baietii", dar acum trag aer in piept pentru ca ma apuc de o carte la care, probabil, o sa poposesc jumatate de an.

All Times Party... pe strazile Bucurestiului:)

Mi-ar placea ca tot Bucurestiul sa fie acoperit de afise si toata lumea sa stie ca SAMBATA Club Pat gazduieste All Times Party, oricine isi poate inchiria un costum de acolo si poate dansa pana dimineata pe cele mai sclipitoare si atemporale piese care s-au nascut vreodata. Tare, nu?

Bunicii... nu traiesc vesnic!

Mi-a luat o saptamana si cateva zile ca sa scriu postul asta. Care nu este o poveste. Este ceva prin care trecem cu totii, mai devreme sau mai tarziu.
Bubu, asa cum mi-l amintesc de cand eram mica, era un munte de om. Mare, voios, vorbea tare si le stia intotdeauna pe toate. Intr-una din camerele de la tara este o poza cu el, de cand aveam 2 ani. Iar el purat doliu. Si era bland. Mereu priveam fotografia aia si ma gandeam ca - la un moment dat - nu va ramane decat ea.
Apoi, pe masura ce eu cresteam, lui i se subtia glasul, scadea in greutate si nu mai putea sa vada chiar bine. Era frizer. Moise, frizerul. Tot satul se tundea la Nea' Moise.
Era tot timpul foarte serios si raspunsurile lui nu veneau fara o invatatura. "Incearca, Diana, sa ajungi cineva. Trebuie sa fii cineva pentru tine si pentru familia ta. De aici iti iei sufletul si bucuria." Asa zicea...
Bubu a stiut ca o sa devin actrita, inaintea mea, asa ca faceam impreuna exercitii de dictie. "Un om original s-a dezoriginalizat. Acu zi si tu, tataie!"
Iar cand ii era rau spunea "Batranete, haine grele". Buna ne povestea ca era aprig la tinerete, dar eu l-am cunoscut bun, vorbind tare si iubindu-ma. I se lumina fata cand intram in curte, plangea - in ultimul timp - si spunea ca este o corvoada pentru ceilalti. Bubu meu drag...
Acum probabil ca zambeste, cu putinii lui dinti de argint, si se bucura ca ma gandesc la el. Preotul a spus ca si-a iubit familia. Nu stiu, eram prea mica, eu stiu ca si-a iubit nepotii in cel mai curat mod cu putinta. Ne dadea invataturi pretioase si bani de plugusor, desi noi lucram deja. "Sa traiesti, tataie, sa-ti faci casa-n Bucuresti!"
Acum Buna umbla prin curte ca nauca, nu stie de ce sa se mai sprijinem, acum ca jumatatea sufletului ei nu mai este. Ne ducem cu totii, fiecare la timpul lui, fara sa stim unde.
Avea mainile reci, dar mie imi pareau calde si tremurande, ca atunci cand bajbaia capul celui pe care incerca sa-l tunda.
Toate la vremea lor, mi se spune... si o stiu si eu, doar ca mai erau atatea de invatat de la el. Si-mi lipseste...

Mai sunt 8 zile pana la ALL TIMES PARTY!!!

Stiai ca piesa “La Bamba” a fost lansata in anul 1958?

Sau ca hitul “Candyman” a Christinei Aguilera e cover dupa piesa “Boogie Woogie Bugle Boy” a Andrews Sisters?

Dar ca celebra coloana sonora a sitcomului “Love And Marriage” (Familia Bundy) ii apartine seducatorului Frank Sinatra?
Noi da.
Asa ca, Moo Moo Events te invita, saptamanal, la “All Times Party”, incepand cu sambata, 18 iulie, ora 22.30, in Club Pat.
O seara cu muzica asa cum ar trebui ea sa fie, seducandu-te cu ritmuri de jazz, swing, de ce nu Charleston, si – sigur - disco, cu mixaje pe vinil si costume! Daca vrei sa stii cum “se purta” lumea buna la petreceri, pregateste-te sa/ti inchirieyi un costum, din club Pat!
Pentru inceput, suntele cunoscute ale anilor 1920 te vor incalzi intr-un cafe concert menit sa te faca melancholic, dupa ” vremurile vechi”.
Apoi, odata incinsa atmosfera, nu vei putea opri din dans, ascultandu-i pe Elvis, John Travolta , Bee Gees, YMCA, Kylie, Michael Jackson, Madonna, MC Hammer, RUN DMC, The Beatles, The Mammas And The Pappas, Barry White, The Beach Boys, Aretha Franklin, The Supremes, Etta James. Sa continuam?
Petrecera are ora de inceput, dar nu si de sfarsit!!!
Daca ti-am starnit curiozitatea, suna-ne la 0720066684 sau 0740873756, sau intra pe http: //alltimesparty.blogspot.com si cere-ne mai multe detalii.

Si apoi o sa iti spui “Thank Music It’s Saturday”

All Times Party

Uneori pariurile trebuie duse la bun sfarsit. Si daca castigi, sa castigi, si daca pierzi, sa pierzi. O harjoneala cu vremurile mai vechi... in Pat!!!



Ti-e dor de celebra Material Girl? De ritmurile ametitoare ale swingului anilor '20? Sau poate de vocile inconfundabile ale celor de la Bee Gees.

Moo Moo Events, in colaborare cu Club Pat te invita sambata, 18 iulie, incepand cu ora 22.30, la "All Times Party". Un concept event, pentru iubitorii de muzica, o petrecere dedicata hiturilor devenite simboluri, din 1920 pana in 1980. Si ca sa intri in atmosfera, te costumam!



Marilyn te asteapta in Pat.

azi...

N-am mai scris de multa vreme doar de dragul de a scrie. Si aici nu ma refer la blogutzul asta, ci in genere. Nu ma plang, doar ca imi e dor sa merg pe strada si sa experimentez CEVA, care sa ma faca sa ma gandesc: "Uite, povestea asta e de reamintit. O sa o scriu!"
"Minunatiile" sunt ori prea intime (imi place literatura erotica, dar unlele lucruri chiar nu se pot traduce in cuvinte), ori neterminate inca (teatru, teatru, teatru), ori neadevarat de frumoase. Asa ca, toate la timpul lor. La timpii lor.
Maturi de vrejitoare sper sa aiba o continuare, la un moment dat. Pana atunci ma intorc la lucrurile multe despre care nu pot sa vorbesc...
Orice as face, piesa asta continua sa se auda in ungherele creierului meu ca intr-o cutie muzicala claustrata... CLICK IT!
:)

Mături pentru vrăjitoare (2)

Maria a rămas liniştită, zâmbind, pe fotoliul verde, de catifea. Tiberiu părea un personaj dintr-o carte „de metrou”. Nimic altceva. Acum câteva minute credea că îl iubeşte. Acum era sigură că nu.
Dacă tot i se stricaseră planurile pentru seara, Maria a decis să facă un duş şi să citească o carte. A deschis rubinetul de apă caldă şi s-a lăsat în valurile imaginaţiei. Era singură şi goală, într-o cadă destul de mare. Un om s-ar putea îneca în cada asta. Dar ea visa. Se visa o lupoaică. Pe un câmp de ape albastre. Apoi, când îşi băga degetele în urechi şi se lăsa la fund, era un pitic cu nasul mare. Apăsa pe nas şi el se micşora. El, nasul. „Hei, sunt fratele, în oglindă, al lui Pinocchio”. S-a oprit când a auzit ciocănitul la uşă. Era mama ei. Se speriase de toate zgomotele pe care Maria le făcea în baie.
S-a aşezat pe marginea căzii şi a încercat să vorbească cu fiica ei. Dar nu a mai avut timp.
„Mamă, tu de ce nu te-ai recăsătorit?”
„Iubirea mare este una. Restul este nimic”
„Cine a spus asta?”
„Fiecare femeie care a iubit. Dar tu, tu de ce nu ai vrut?”
„Iubirea mare nu poate fi decat una. Nu era...”

Maria s-a băgat în pat şi şi-a aprins lampa. Citea o carte sensibila. O carte despre frumuseţea naturii. Îi plăcea, pentru că era din alt univers. De ce mama ei nu a invitat-o niciodată la o plimbare, doar ca să admire verdele copacilor? Sau Tiberiu. Nu. Tiberiu nu. Nu se obişnuise cu faptul că Tiberiu nu mai avea sa fie o prezenţă constantă în viaţa ei. Ba dimpotrivă... Dar asta nu o durea. Se simţea ca şi cum ar fi pierdut un dinte de lapte. Cumva, îl iubea mai mult pe Tiberiu. Acum devenea din nou acela cu care nu putea să vorbească, la care putea sa viseze.
A doua zi a ieşit prin Bucureşti. I-a spus mamei sale că merge la cursuri, dar nu s-a dus. Liniştea aia stânjenitoare dintre doi oameni care s-au despărţit era ceva care nu avea chef să experimenteze. A mers pe acelaşi drum, cu case vechi, cu case noi, cu grădini lângă sculpturi în sticlă... Un oraş urât mirositor, necivilizat şi fermecător. Visarea i-a fost întreruptă de sunetul unui mesaj. Ale naibi telefoane mobile, sunt mai ceva ca femeile. Nu le poţi suporta, dar ai muri fără ele. Tiberiu. „Îmi pare rău că m-am purat aşa. Nu mă aşteptam să spui nu. Ştii... Povestea noastă nu se termină aici.” Ba da. Aşa i-a răspuns şi a decis să se lase de facultate.
După patru ore de plimbat pe jos picioarele îi zvâcneau, capul o durea, dar cel mai tare o sâcâia faptul că nu găsea o cale potrivită să-i mărturisească mami sale faptul că nu se va mai duce la facultate. Era decisă. Trebuia doar aplicat...

Cand a ajus acasa mama ei era în debara. Când a auzit uşa de la intare, a lăsat totul şi şi-a întâmpinat fiica.